Vacanta la mare s-a terminat si trebuie sa recunosc ca sunt putin melancolic acum, la final, cand parintii mei strang bagajele. Dintre toate valizele si valijoarele facute cu acribie de mama si carate cu multa bunavointa de tata, una singura a ramas nedesfacuta. Am deschis-o si am vazut ca are inauntru cam tot ce gasesti intr-o mica farmacie de cartier: de la Paracetamol si Arnigel la recipiente pentru exudat (that’s so weird!) Cat cara ei bagajele, eu ma gandesc ce misto era pe plaja, unde eram mereu bagat in seama pentru ca nu aveam concurenta. Sora mea, Ileana, care castiga mereu la capitolul atentie pentru ca e mai mica, se plimba cu mama pe faleza si ma lasa pe mine sa ma bucur de tot rasfatul. Asa se face ca, in fiecare zi, am avut alta bona. Vecinele de chaise-long, cand ma vedeau doar cu tata, se ofereau sa aiba grija de mine. Nu m-am plictisit deloc. Si se pare ca nici tata. De asta nici n-a apucat sa scoata din geanta de plaja cartea pe care a carat-o cu el zilnic, crezand ca va reusi sa citeasca macar cateva pagini. De cand ne au pe noi, parintii mei nu mai citesc nimic. Si mai sunt niste chestii de care nu mai au timp, dar nu prea inteleg eu despre ce e vorba…
Acum, la final de vacanta, am o nelamurire: pe plaja m-am plimbat nestingherit fara haine pe mine si am vazut ca mai erau si alti copii la fel ca mine. De ce nu se poate sa mergem asa si prin oras daca ne e cald? Azi, de exemplu, e anuntata canicula. Voi cum rezistati?
