Sunt indignat! Fara sa fiu intrebat, am fost inscris la gradinita. Din septembrie, viata mea se va schimba si nici macar nu am fost convocat la o sedinta in care sa pot sa-mi apar punctul de vedere. Am doar doi ani si voi incepe sa ma trezesc la 7 dimineata every single day for the rest of my life! Se poate spune ca incep serviciul la varsta de 2 ani, ceea ce, trebuie sa recunosc, e usor inspaimantator. Degeaba zice mami ca e spre binele meu toata chestia asta cu gradinita: ca o sa socializez (dar ce, parca pe strada cu vecinii nu e de ajuns?), ca o sa-mi fac prieteni (acuma sa-mi spuneti voi cati prieteni de la gradinita va mai amintiti), ca o sa scap de Pampers (abia astept sa vad cum o sa se intample chestia asta!), ca o sa mananc singur (asta fac deja si se poate vedea peste tot in casa, de pe fata de masa din bucatarie pana pe canapeaua din living si inapoi) etc. Singurele chestii care imi plac sunt ca am aflat ca vom picta pe pereti (deja am inceput sa exersez acasa, trebuie doar sa fiu pregatit, nu pot debuta in societate oricum) si ca avem paturi si afara (ador sa dorm afara, doar ca nu stiu de ce, sunt mereu bagat in casa sa ma culc). Mai ramane de vazut daca va avea dreptate mami, care zice ca o sa plang in prima zi si ca ea nu va suporta sa ma vada asa, ca va plange cu siguranta si ea (am aflat eu de la buni un secret: mami a plans la gradinita in fiecare zi pentru ca ii era frica de una dintre educatoare), sau tati, care zice ca el nu a plans si ca nici eu nu o voi face, pentru ca, in viziunea lui, sunt un copil echilibrat si rezonabil. Tu be continued.
