“Iata ce am invatat eu si familia mea cu aceasta ocazie:
- Mama, care isi facuse o mie de scenarii, toate lacrimogene, este in viata si a inteles ca “adaptarea blanda” tot cu despartire se lasa la final.
- Gradinita e mai grea pentru parinti decat pentru copii.
- Intr-o zi, mama a plecat pe furis si nici macar nu am observant. Totusi, frumos este sa zici “pa” la plecare.
- In alta zi, tata mi-a zis “pa” la plecare si am plans. Concluzia e ca, ce e frumos te face uneori sa plangi.
- Cele doua educatoare ale mele sunt dulci ca doua bomboane lipicioase. Love u, Clara! Love u, Kamy! Directoarea, Madalina, e dulce ca o cutie de bomboane lipicioase. Iar bomboanele lipicioase suntem noi, grupa Piticii Voinicii.
- Broastele testoase din curtea gradinitei mananca si budinca cu branza dulce. Nu stiu de ce spun aia care se ocupa cu studierea lor ca ar manca numai iarba.
- Mama are acum 3 ore (mai) libere, cat stau eu la gradi. Si nu stie ce sa faca cu ele.
- Fasolea verde chiar e comestibila.
- Daca gradinita e buna, e greu ca ulterior sa gasesti o scoala buna. Daca gradinita nu e buna, e greu ca ulterior sa gasesti o scoala buna.
- Educatoarele ii trimit lu’ mami poze cu mine pe WhatsApp. Mami i le trimite lu’ tati. Apoi vorbesc la telefon. Mami plange de emotie, tati rade.
Da, Doamne, ca gradinita sa ramana cel mai complicat moment al vietii mele!
Amin!”
