Cum nu aveam voie sa iesim din casa din cauza racelii, iar mama nu stia ce jocuri sa mai inventeze ca sa ne tina ocupati, a zis sa ne batem cu faina. A fost super misto, am vazut ca si parul mi s-a aranjat mai bine in urma acestui joc. Si daca tot am facut dezastru in toata casa, mama a propus sa facem si cateva placintele, plus doua paini si trei covrigi. Pe parcurs, i-a mai venit o idee si a inceput sa scrie niste biletele. Eu am crezut ca ii scrie iar lui Mos Craciun, poate se indura si ii aduce si ei o vacanta.
Spre seara, placintelele erau puse intr-un castron, iar eu si tata am fost invitati sa gustam si sa spunem daca ne place ce a iesit. Tata a luat una si am vazut ca tot mesteca, fara sa mai poata spune niciun cuvant. Plimba prin gura ceva si ii era jena sa spuna ca a gasit un corp strain in prajitura. Eu am vrut sa spun ca e buna, dar m-am inecat si a trebuit sa mi se vina in ajutor cu manevra Heimlich pentru copii, pe care mama a invatat-o de pe YouTube. Dupa ce m-a salvat pe mine, mama l-a pus pe tata sa scuipe repede ce are in gura, sa nu se ia scrisul. Tata era complet nelamurit, nu se prinsese despre ce e vorba. “Ce scris? Care scris?”, a intrebat el. “Am facut placinta cu ravase sa va spun ca va iubesc”, a explicat mama. “Imi pare rau ca n-a iesit, poate trebuia sa va anunt dinainte…”
Mom, forget about retete cu ravase, tata prefera retete naravase!❤
