Pilotul româno-italian Simone Tempestini (24) este cel mai tânăr campion din istoria României la raliuri, anul acesta adjudecându-și al treilea titlu național, care se adaugă la un palmares impresionant, ce numără două titluri mondiale în JWRC și WRC3.
Ai un nume italian, dar vorbești perfect românește. Care este povestea ta și a familiei tale?
Părinții mei sunt italieni, mama și fratele meu locuiesc în Treviso, iar eu m-am stabilit în Cluj acum 6 ani, imediat după ce am terminat liceul în Italia.
De ce la Cluj?
În 2002, tatăl meu, care este pilot, s-a stabilit în Cluj și a creat împreună cu niște colegi Napoca Rally Academy. Eu, după ani întregi în care am încercat să-mi conving părinții să conduc mașina de curse, am primit acordul lor și am venit prima oară la Cluj când aveam 13 ani.
Deci părinții nu au fost de acord cu pasiunea ta…
La început nu, pentru că eram prea mic. După ce am împlinit 13 ani au fost de acord, am venit la Cluj și acolo am avut un mini-circuit în care am început să fac practică.
Ce sporturi ai mai făcut în copilărie?
Am început cu înot, baschet și schi. Baschetul și schiul m-au învățat cele mai multe din punct de vedere sportiv: schiul – din perspectiva sportului individual, iar baschetul – din perspectiva sportului de echipă. În orice sport trebuie să lucrezi în echipă. Am practicat aceste sporturi până în momentul în care m-am urcat în mașină. Pentru că atunci am știut exact ce îmi doresc.
Aveai 16 ani când ai participat în prima etapă a carierei tale. Cum a fost posibil să participi fără să ai vârsta legală pentru permisul de conducere?
Acesta a fost și motivul pentru care am venit în România. Federația Română acceptă sportivii care vin dintr-o școală ce garantează pentru ei că sunt apți și le permite să participe alături de un copilot experiementat. În Italia nu aș fi avut această posibilitate.
Cum a fost adaptarea la viața din România pentru un tânăr care abia terminase liceul?
A fost dificil la început, îmi lipsea familia, îmi lipseau prietenii și atmosfera de acasă, dar în timp am reușit să mă intergrez foarte bine. Simt însă în continuare că aș vrea ca mama și fratele meu să fie aici sau să pot ajunge eu mai des la ei.
Cât de des mergi în Italia?
Teoretic, la 2-3 săptămâni. Practic, la 2-3 luni. Ideea era să ajung mai des, dar nu prea reușesc. De exemplu, de când a început sezonul competițional, am avut în fiecare weekend ceva de făcut și am avut foste puține zile libere.
Mama și fratele de ce nu vor să se mute în România?
Cred că momentul potrivit stabilirii familei aici era când s-a mutat tata. Eu și fratele meu eram mici, dar probabil că mama și tata au hotărât să ne lase să învățăm în Italia și cumva așa a fost să fie, nu există un motiv…
Unde îți place mai mult?
Acum îmi place mai mult în România. Am însă câteva lucruri pe care le prefer în continuare în Italia: mâncarea de exemplu. Asta nu înseamnă că în România nu se mănâncă bine. Dimpotrivă! Și mâncărurile tradiționale și restaurantele sunt bune. Iar eu, ca italian, dacă vreau să gătesc, pot găsi produse de calitate. Îmi lipsesc însă unele locuri din Italia, pe care eu le simt speciale pentru că am crescut acolo.
Rar am văzut un italian care să nu știe să gătească. Ție ce îți place să gătești?
Mai sunt și italieni care nu știu să gătească, dar mie îmi place. Gătesc chestii cu sosuri, carne, pește cu legume, paste, omletă de tot felul, pizza.
Care este mâncarea tradițională în Treviso?
Risotto con radicchio e salsiccia, adică orez cu salată roșie și cârnați. Dar sunt diferiți de cârnații din România, sunt mai puțin grași. Și apoi să nu uităm că în această regiune este și cel mai bun prosecco.
E bine de știut, dar să ne întoarcem la mașini. Care a fost momentul când tata și-a dat seama că ai aceeași pasiune ca și el?
Cred că atunci când aveam 3 ani. Ceilalți copii mai aveau și alte jucării, dar eu aveam numai mașini. Și de fiecare dată îl întrebam pe tata cum a fost la curse și îmi doream să îl urmăresc. Numai că era imposibil să îl urmărim pentru că noi eram mici și mama avea de lucru. Deși nu am copii, acum îmi dau seama ce greu este să ai o familie și să reușești să te dedici unui astfel de sport care te solicită foarte mult. Dar asta nu m-a împiedicat să mă atașez de acest sport.
Când erai mic, te jucai pe simulatoare. Contează și un astfel de antrenament?
În momentul în care m-am urcat în mașină, mi-am dat seama că da, contează. Eu fiind atât de pasionat și având posibiltatea să mă joc pe simulator, am fost mai pregătit decât alți copii de vârsta mea cu aceleași caracteristici fizice. Mișcările și dinamica pe care le simțeam în mașină îmi aduceau aminte de joc.
Toți avem permis de conducere, dar în mod evident, nu de asta ai nevoie ca să fii pilot. Cum vede mașina un pilot și cum o vede un om obișnuit?
Și piloții sunt tot oameni obișnuți, doar că au o mare pasiune pentru mașini. Un pilot cere mai mult de la mașină, simte unde este limita și are o viziune diferită, vede virajele, vede dinamica mașinii. E ca atunci când gătești. Dacă îți place să gătești, începi să afli tot felul de trucuri, dacă nu ești interesat, gătești la un nivel mediocru.
Întrebare pentru șoferii mediocri. Cum îți poți îmbunătăți abilitatea de a conduce?
În România, am impresia că mulți nu își dau seama cât de periculoasă poate deveni o mașină. Fiecare când ne urcăm la volan, trebuie să fie conștient și să dea tot ce poate mai bine că fie în siguranță atât el, cât și ceilalți. Napoca Rally Academy, echipa mea, are și școala de conducere defensivă și facem cursuri în toate orașele din țară. Cursurile se fac pe mașini normale, ale școlii noastre sau ale celor care ne solicită cursurile, persoane private sau companii.
Spune-mi despre echipa de piloți care aleargă în prezent pentru Napoca Rally Academy.
Așa cum spuneam, Napoca Rally Academy a fost creată de tata cu doi colegi din Cluj, Bogdan Marișca și Daniel Ungur. În prezent suntem cinci în echipă: Bogdan Marișca, un pilot mai experimentat, eu, Florin Tincescu, Norbert Maior și Mihnea Mureșan – toți patru cu vârsta sub 25 de ani. Principalul obiectiv al echipei a fost să sprijine tinerii în echipele de afară. De ce tinerii? În primul rând pentru că e greu să ajungi să ai bugete ca să te dai la curse și, în al doilea rând, pentru că este greu să ajungi un pilot bun dacă nu te dai de mic. Pentru noi e un noroc imens să avem alături niște oameni experimentați care știu cum să ne ghideze.
Care e vârsta ideală când trebuie început acest sport?
La 8-9 ani în kart ca să crești în timp și să ai șanse să te lupți cu cei mai buni din lume. Sunt copii care încep chiar la 4-5 ani. Ideea e să începi să vezi lucrurile în viteză de mic, să începi să dezvolți niște reacții pe care altfel nu le-ai avea și să începi să simți aceste piese de metal numite mașini altfel. Eu, când mă urc în mașină, simt că mă conectez la ea.
Folosești telefonul la volan?
Nu atunci când conduc efectiv. Mai răspund la un mesaj când sunt la semafor, altfel vorbesc prin bluetooth. Când conduc, nu există să fiu distras de mesaje, de facebook sau altceva.
Pe o scara de la 1 la 10 cât de periculos e acest sport față de alte sporturi?
Fiecare sport e periculos, dar motorsportul este altfel. La fotbal, dacă ai greșit, înseamnă că nu ai dat gol sau că ai pierdut mingea. Dacă ai ghinion, cineva intrevine greșit asupra ta și te rănești la picior sau dai cu capul de iarba moale. În motorsport, dacă ai greșit, ieși în decor și acolo lucrurile sunt mai complicate. Când ieși, înseamnă că viteza a fost prea mare pentru viraj și ajugi să îți riști viața.
Cât de sigură e o mașină de raliuri?
Mașinile noastre au tehnologii foarte avansate în privința siguranței, au scaune speciale, centuri speciale, roll cage special care ține mașina rigidă și nu o lasă să se deformeze foarte mult în momentul impactului. În trecut era mai periculos. Dar e imposibil să faci dintr-un sport atât de spectaculos și dinamic un sport sută la sută sigur.
Care a fost cel mai grav accident suferit de tine în timpul unei competiții?
Am avut mai multe, dar singurul la care am fost afectat din punct de vedere fizic a fost în Polonia în 2014, când am frânat târziu pentru un viraj de stânga, am lovit rădăcina unui copac și m-am răsturnat de câteva ori. Prin răsturnare, am lovit cu haionul pământul. S-a îndoit puțin capota mașinii și am dat cu capul de roll bar. Vreo 20 de minute nu am văzut prea bine și câteva zile m-au durut capul și gâtul. Dar la fiecare accident nu te gândești ce putea să se întâmple, te gândești că ai ieșit din cursă. Și că tot ce ai muncit s-a dus.
Tu nu a muncit însă degeaba. La vârsta ta, ai un palmares impresionant. Ce titlu îți dorești în viitor?
WRC 2 din campionatul mondial și, evident, îmi doresc să ajung în WRC. WRC 2 este anticamera WRC unde se întâlnesc cei mai buni piloți din lume care își doresc să se lupte pentru un titlu mare.
Ce mașină conduci în viața normală?
Un Ford Focus RS. E o mașină bună, destul de puternică, e una dintre mașinile de stradă care seamănă cel mai mult cu mașinile pe care le conduc eu, iar mie îmi place pentru că e o mașină frumoasă în primul rând. Însă nu este a mea, am primit-o de la Ford România cu care am o colaborare specială. Avem împreună și campanii de CSR, mergem la licee și atenționăm copiii care urmează să-și ia permis asupra pericolelor consumului de alcool și droguri.
De curând a avut loc un rally show la București. Nu prea sunt evenimente de acest gen aici. Cum a fost pentru tine acest eveniment?
Eu am salutat aceasta inițiativă și cred că în sportul nostru este foarte important să existe evenimente în orașele mari. Din păcate, Bucureștiul nu oferă oportunități pentru a organiza o etapă care să fie inclusă în CNR, neexistând drumurile de care avem nevoie la raliu. De aceea, Rally Show- ul de acum câteva săptămâni cred că ne ajută să facem motorsportul și mai cunoscut în România. Avem aici oameni deosebiți și pasionați de motorsport și care îl promovează cu fiecare ocazie posibilă, cum ar fi Dani Oțil, de exemplu, cu care chiar am făcut un live în timpul probei de la București prin intermediul partenerului meu, Vodafone. M-am bucurat să fiu la București și să întâlnesc fanii noștri de aici, a fost foarte plăcut. Sperăm ca această etapă de Rally Show să continue și în anii ce urmează, poate chiar mai repede de luna noiembrie, ca vremea să fie prietenoasă și să vină și mai mulți oameni.
A propos de vremea de afara, ce echipare specială are mașina ta de oraș?
Nimic, niște anvelope bune. Este o mașină exact cum vine din fabrică. Mașina mea personala este Skoda Yeti, o mașină obișnuită, pe care o am de când mi-am luat permisul de conducere. Nu are nimic spectaculos, este doar fibilă și bună.
Bănuiam că simți nevoia sa schimbi tot timpul mașina.
Nu chiar, sunt o persoană care se atașează foarte mult, am Skoda de când mi-am luat permis și încă nu am schimbat-o. Dacă conducem responsabil, până la urmă nu ne trebuie decât o mașină confortabilă și sigură.
Câți kilometri ai făcut până acum?
Cam 1.000.000 de kilometri în 6 ani de carnet.
Cât de tare îți place viteza?
Îmi place foarte foarte mult viteza, dar nu merg cu viteză pentru că știu că viteza pe care eu o văd normală îi poate speria pe alții. În plus, în viața de zi cu zi, conducem în trafic și traficul nu este un circuit sigur și previzibil. Știu care sunt timpii de reacție, nu există timp de reacție zero și mașina nu se oprește în zero metri.
Ai luat vreodata amendă pentru încălcarea unei reguli de circulație?
Am luat mai multe amenzi, ultima am luat-o anul trecut pentru 62 km/h într-un orășel în drum spre Brașov.
Cum se vede celebritatea la 24 de ani?
Nu știu ce să zic, eu sunt concentrat pe ceea ce îmi doresc să realizez. Celebritatea de care mă bucur în domeniul meu este un lucru care îmi place pentru că sunt aproape de mine cei care mă sprijină și mă apreciază ca pilot și ca om. Este o încurajare și o motivare mai mare de a continua și de a mă evalua în cel mai bun mod posibil.
Nu ești foarte prezent în social media, iar postările personale lipsesc aproape total. Care ar fi motivele?
Sunt prezent atât cât pot. Când simt că am ceva important de comunicat, când cred că e ceva special pentru toată lumea, atunci postez. Nu îmi doresc să deranjez nici când sun pe cineva la telefon, așa și cu postările. Îmi doresc să am postări speciale care merită văzute de cei care mă urmăresc. Viața mea personală nu poate fi disociată de cea sportivă. Lucrurile personale pe care le fac sunt influențate de viața mea sportivă, iar în acest moment sportul e foarte important pentru mine. De ce să postez ceva despre mine? Poate oamenii nu văd motivele pentru care aș face asta. Cred că fiecare ar trebui să aibă lucruri intime de care ar trebui să se bucure altfel decât punându-le pe facebook.
Unde / cum te vezi pentru 10 ani?
Sper să fiu un pilot mai bun decât sunt acum și să am o viață organizată, să știu ce am de făcut în fiecare zi, pentru că acum simt că ar trebui să îmbunătățesc partea de organizare a timpului ca să pot face mai multe.
Simone Tempestini-Sergiu Itu – Arad 2018
Simone Tempestini-Sergiu Itu – Cluj 2018
Simone Tempestini-Sergiu Itu – Arad 2018
Simone Tempestini-Sergiu Itu – Cluj 2018
Interviu despre raliuri, celebritate și pasiuni secrete susținut de
