Este unul dintre fotografii preferați ai vedetelor, e apreciat atât în mediul online, unde publică, așa cum și-a propus, o fotografie bună pe zi, dar și în cel offline, cu expoziții despre care vorbește toată lumea. Cu toate astea, nu e sigur dacă are succes, consideră că încă nu a venit momentul să țină cursuri de fotografie și declară că cea mai bună fotografie a lui așteaptă să fie făcută. El este Alex Gâlmeanu, cel mai modest și mai profund fotograf pe care l-am cunoscut.
Pe contul tău de Instagram scrie așa: “Legendary photographer, mediocre instagrammer”. Explică, te rog☺ Cum așa?
Mă bucur că ai remarcat, e un fel de glumă cu o doză de ironie, dar e și despre faptul ca Instagram a făcut o revoluție în fotografie, schimbând regulile jocului. Se pare că în online nu prea contează anii de carieră și nici experiența, adică un fotograf celebru în viața reală, nu e musai să fie la fel de cunoscut sau apreciat în viața digitală. Pe de altă parte, Instagramul e poate ceva mai obiectiv, azi ești celebru, mâine nu. Cumva, în online, ziua de azi este nouă și nu pare atât de legată de cea de ieri, iar șansele sunt egale.
Ce este social media pentru tine?
Social media pentru mine e un spațiu de expunere, o fereastră către lume, o sală uriașă de expoziție care pare mai mereu plină. Folosesc social media în primul rând pentru expunere, promovare, marketing sau altele asemănătoare, mai puțin pentru comunicare (pentru care prefer email-ul clasic).
În ce fel ți-a schimbat viața online-ul?
Online-ul a venit cu bune și cu rele. Cele bune sunt evidente, în sensul că am primit șansa de a ajunge la un grup foarte mare de urmăritori, cu mult mai mare decât un eventual grup pe care l-aș putea aduna într-o sală reală de expoziție. Cifrele astea din online, “like”-urile, au în spate oameni reali, e totul adevărat. Cele rele sunt mai puțin evidente, dar există. Poate că online-ul are o anumită superficialitate, consumul este mult prea rapid, o fotografie bună rezistă doar o zi și apoi e uitată de toată lumea. Online-ul a mai schimbat ceva la mine și e un lucru bun: m-a pus la muncă. Sunt foarte multe fotografii pe care le fac doar pentru a le publica pe Instagram, mi-am propus să public o imagine bună pe zi. E foarte greu să faci o imagine bună în fiecare zi.
Viața ta offline este la fel de plină de când online-ul este atât de prezent în realitatea cotidiană?
În fotografie nu ai cum să scapi de offline, cu cât vrei o prezență mai intensă în online, cu atât trebuie să îți petreci mai mult timp în offline. Fotografiile trebuie făcute, pentru asta trebuie să ieși din casă, să te plimbi pe străzi, să te implici în proiecte. Din punctul ăsta de vedere nu am nicio teama, nu o să mă “pierd” într-un exclusiv online.
Cât timp ai stat fără telefon cel mai mult?
În ultimii 10 ani, nu cred ca am stat mai mult de cateva ore fara telefon.
Care este gadget-ul tău preferat?
Of course, aparatul de fotografiat e pe primul loc, am noroc aici, niciodată nu va fi altfel.
Cum reacționezi când cineva te roagă să faci o poză cu telefonul?
Reacționez pozitiv, nu am nicio problemă, singurul regret e că știu că ar fi fost loc de mai bine cu o cameră mai bună.
Exista o tehnică pentru un selfie perfect?
Asumarea e cea mai bună tehnică. Dacă reușești să îți asumi un selfie, dacă treci peste tentația de a-l umple de “filtre” sau retușuri și dacă mai ai și un motiv clar pentru care îl faci, nu are cum să nu iasă bine.
Ții cursuri de fotografie? În cât timp poate un om pasionat de acest domeniu, care face un curs, să aiba succes?
Nu am ținut cursuri de fotografie până acum, simt că încă nu a venit momentul, dar am în vedere asta, cred că mi-ar plăcea. Succesul e o chestiune cât se poate de relativă ce ține de un context pe care doritorul nu îl prea poate controla. Cred că nici nu e în regulă să îți dorești succesul, el nu trebuie să fie o țintă în sine, ar fi bine să fie contextual, ceva ce vine la pachet cu dorința de a povesti prin fotografie, de a propaga idei, de a schimba lumea.
Care e secretul succesului tău?
Încă nu îmi dau seama dacă am succes, în consecință nici nu îi știu secretul. Mie mi se pare că mai am multe de făcut în fotografie până când să pot vorbi de un adevărat succes. Sigur, există o “bulă” în care sunt foarte apreciat și respectat, dar nu îmi dau seama de dimensiunea bulei ăsteia în care mă aflu și cât de relevantă e ea. Totuși, încerc să nu mă gândesc la succes, ci la ceva mai important decât asta. Prefer să iau în calcul ideea de relevanță, la cum să fac bine, social vorbind. Aș vrea să cred că prin fotografie se pot propaga idei pozitive, că aș putea să le fac viața mai frumoasă celor din jurul meu.
Recent ai avut o expoziție în care ai ales să incluzi 100 de români care crezi că vor reprezenta România de mâine. Cum e România de mâine a lui Gâlmeanu?
Cred că România de mâine e foarte pozitivă, din punctul meu de vedere. Prefer să raman un veșnic optimist în direcția asta. Uneori prezentul nu arată atât de bine, dar asta nu înseamnă că viitorul nu ar putea fi minunat. În proiectul ăsta am întâlnit 100 de oameni care au toate șansele să construiască o Românie mai bun și sunt convins că o vor face. Vorba aia cu “binele învinge” sunt convins că e adevărată.
Ce presupune munca din spatele unei expoziții semnate Alex Gâlmeanu?
Eu primesc toate laudele, dar de fapt sunt foarte mulți oameni implicați fără de care nu s-ar realiza nimic. Cred că la expoziția “100 de oameni pentru România de mâine” au muncit peste 30 de oameni, pe lângă cei 100 fotografiați. Adevărul este că atunci când îți dorești performanță, nu poți să faci nimic de unul singur.
Cum ai devenit unul dintre fotografii preferati ai vedetelor?
Mi-am început cariera ca fotograf de portret, iar din postura asta am fotografiat tot ce se putea fotografia. Am fotografiat atât oameni “obișnuiți”, cât și personalități. Nu știu cum s-a întâmplat exact, așa m-a dus viața. E un context în care m-am simțit întodeauna bine, am lucrat cu plăcere, iar asta probabil că s-a vazut.
Ce vedetă internațională ți-ai dori să fotogafiezi?
Nu știu dacă am nume așa de speciale încât să fie menționate. Mie îmi place să cunosc oameni, cu cât mai diferiți, cu atât mai bine. Nu am o țintă anume, prefer să las viața să mă uimească.
Călătorești mult și share-uiești puțin. Vreau să te conving să îmi spui ce experiență te-a îmbogățit cel mai mult dintre cele trăite recent în călătoriile tale.
Câte pagini ai pentru interviul ăsta?:) Nu cred că aș putea să vorbesc despre o singură experiență, dar pot să îți spun că am descoperit ce anume înseamnă bogăția pentru mine. Dacă în viața asta voi câștiga libertatea, resursele și relaxarea necesară pentru a călători, mă voi considera un om bogat, e tot ce îmi trebuie, nu vreau mai mult. Nu îmi trebuie 10 case, mașini scumpe, brand-uri de renume sau mai știu eu ce, dar îmi trebuie chestiunea asta, să pot călători. Nu cred că există mod mai onorant în care să îți cheltuiești banii sau metodă mai bună de a-ți îmbogăți cultura personală.
În studio, ce proiect te-a provocat cel mai mult?
Îl am proaspăt în minte pe cel despre care am vorbit, expoziția “100 de oameni pentru România de mâine”. Au fost 8-10 zile de lucru împrăștiate pe un an întreg, am cunoscut atât de mulți oameni faini, a fost minunat.
Câte ore pe zi stai în studio?
N-am calculat, stau cât este nevoie, Totusi, nu mă consider un fotograf de studio, îmi place mai mult să lucrez în locații și exterioare.
Cel mai greu moment din carieră? Dar cel mai frumos?
Cel mai greu și cel mai frumos moment din carieră coincid. E vorba de foarte multă muncă ce doare și bucură în același timp. Nu cred că am avut momente grele în carieră, așa cum te-ai aștepta să auzi, adică ziua nu știu care, la ora x s-a întâmplat ceva ce a fost greu, nu, nu e așa în cazul meu. Cred că același lucru se întâmplă și cu lucrurile bune, nu sunt punctuale, ci sunt difuzate pe o perioadă lungă de timp. De exemplu, nu cred că am făcut cea mai bună fotografie a mea, cred că încă așteaptă să fie făcută.
Care sunt avantajele și dezavantajele pe care evoluția tehnologiei le-a adus în domeniul fotografiei?
Nu cred că sunt dezavantaje legate de evoluția tehnologiei, poate doar unele legate de anumite nostalgii (îmi place să fotografiez pe film și îmi pare rău că se pierde lucrul ăsta). Avantajele sunt evidente, astăzi accesul la tehnologie se face foarte ușor, practic tehnologia nu mai este un prag pentru un tânăr fotograf, există tot ce trebuie din punct de vedere tehnic și e și relativ ieftin comparat cu un trecut nu prea îndepărtat. Revoluția asta tehnologică nu se întâmplă doar în fotografie, azi e ieftin să faci o publicație (dacă e online), e ieftin să faci o televiziune, nu îți trebuie prea mulți bani nici pentru un post de radio, sau pentru un studio de muzică. Într-un fel e bine așa, fotografia în contextul revoluției tehnologice are șansa să fie mult mai efervescentă. Un fotograf bun e acela care înțelege și decriptează viața din jurul lui, o fotografie bună nu mai e despre tehnică, ci despre idee.
Care e ultima poza din telefonul tau?
Folosesc camera telefonului pentru a lua notițe, fotografiez ce vreau să rețin. Eu nu am nevoie de telefon pentru a fotografia, am mereu o cameră foto adevărată la mine, așa că ultima poză din telefon nu are nici o relevanță.
Câte poze ai făcut în vacanță și mai ales cu cine ți-ai petrecut Sărbătorile?
Îmi petrec Sărbătorile ca oricare alt om, înconjurat de cei ce îmi sunt dragi și apropiați. În ultima vacanță, am făcut cam 7000 de fotografii, dar cam 50 bune.
Credit foto: @alexgalmeanu
Interviu despre performanță, oameni și imagini memorabile susținut de
