In urma cu 6 luni, cand am inceput antrenamentele, efectiv ma rostogoleam pe teren si aveam impresia ca duc in spate inca un om. Acum ma rostogolesc cu ceva mai mult talent si ceva mai putine kilograme. Am zile cand sunt obosita varza si imi vine sa inventez o minciuna, orice, sa nu ma duc la antrenament. Am zile ca cea de azi, cand fac selectia candidatilor pentru postul de web editor la viva.ro, dau BT-uri pentru ca revista trebuie sa intre in tipar poimaine, merg la o sedinta de sumar online si una de trafic online, apoi la o filmare, iar seara la un eveniment. Si ma imbrac in blugi si tricou dimineata, ca sa pot alerga de colo-colo, imi pun in masina o tinuta mai eleganta pentru eveniment, dar si rucsacul de sala. Pentru ca numai o ora de sport ma poate face sa supravietuiesc unui astfel de ritm. (Si nu am spus nimic despre cum dimineata pregatesc copiii de excursia la gradi si respectiv la buni, cum fac doua caserole cu mancare sanatoasa pentru mine si Silviu sau cum mai intind si niste rufe sau mai spal si pe jos dupa ce Ileana a varsat castronul de lapte cu cereale.)
Da, uneori simt ca nu mai pot. Si iau un magneziu sau un shot de ghimbir (asta e echivalentul a doua palme, cat sa te racoresti si sa te trezesti la realitate😀) Si daca cumva gandul sa chiulesc de la sala imi da inca tarcoale, ma dezbrac si ma uit in oglinda😊 Si atunci stiu ca mai am de lucru. Si ca, pentru a fi multumit de tine, merita orice efort.
